THE FIRST TIME (PRIMA DATĂ), 2012

Pentru că titlul e unul potrivit pentru o primă recenzie, și pentru că l-am văzut aseară, hai să începem cu o producție de anul trecut care-i are în rolurile principale pe Dylan O′Brien (Teen Wolf) și pe Britt Robertson (defunctul Secret Circle).
Este o comedie romantică, să fie clar, chiar dacă încearcă să fie altceva - și nu zic că pe alocuri nu reușește, rămâne un rom-com. Dave (O′Brien) și Aubrey (Robertson) sunt la fel de simpatici și de talentați ca întotdeauna, plotul este consistent și filmul nu se trage înapoi în fața penibilului.
Ne amintim cu toții cum a fost ′′prima dată′′: straniu, multă stângăcie și emoții, deloc cum te așteptai, și ai rămas cu senzația aia de gol. Pentru c-ai pierdut ceva, te-ai transformat în altceva, sau așa credeai cel puțin.
Deci, să n-o mai lungim.
Dave este îndrăgostit de una din acele fete ridicol de frumoase care profită de tine doar pentru că ești atât de tâmpit încât stai și o asculți când are ea chef, aici sub forma lui Jane (Victoria Justice, Victorious). În timp ce Dave, ca un tocilar superb ce este își repeta discursul pentru virtuala lui Julietă o cunoaște pe Aubrey. Noua apariție e plină de caracter, de inteligență și, deși nu recunoaște, Aubrey este la fel de virgină ca Romeo al nostru.
Îmi place realismul dialogului, bine jucat din punctul meu de vedere. Umorul este prezent mulțumită lui O′Brien și a ciudatului prieten britanic, care împreună cu o namilă de culoare alcătuiesc ′′haita′′ lui Dave.
Nu vreau să stric filmul așa că nu o să vă spun nimic despre prima lor noapte împreună, acoperișuri, a doua noapte împreună, și tot ce se mai întâmplă. Îl recomand tuturor fanilor genului sau ai celor doi actori (care nu se fac de rușine), dar mai ales adolescenților. Povestea este drăguță, ei la fel, pasiunea este suficient de reală încât a pornit câteva zvonuri despre cei doi tineri actori.
Nota mea: 7,5.

TEEN WOLF, sezonul 3, episodul 7: ′′CURRENTS′′ - recap și review.

TEEN WOLF, sezonul 3, episodul 7:  ′′CURRENTS′′

După cum promitea trailer-ul acestui episod, Scott a trebuit să rezolve răpirea gen ′′Taken′′ a misteriosul veterinar Deaton. La un moment dat cineva trebuie să-mi explice cine dracu′ e tipul acesta, nu că nu mi-ar fi simpatic, nevermind.

Deci o răpire, două răpiri, trei răpiri.

Druidului misterios i s-a pus pata pe doctori săptămâna asta, ceea ce mă face să cred că a trecut cândva prin spitalele de pe la noi. Deci, accident, zeci de răniți, zero doctori. Melissa, mama vârcolacului nostru preferat, are mâinile pline, asta și înainte ca Ethan să care după el un Danny gata să moară. Cum ne așteptam cu toții, acesta din urmă vomită pe podeaua spitalului, lucru care mă bântuie și pe mine ori de câte ori sunt nevoit să mă aflu acolo.

Se pare că alinarea durerilor este una din noile super-puteri ale lui Scott, nu comentez – să vedem unde o să ducă.

Apoi unul din doctorii orașului moare înecat de molii, da, de insectele alea ce zburătăcesc pe la felinare în timpul nopții. Sunt în mod sacrificii, așa ca Stiles și Scott se pun pe treabă.

Între timp, Derek este amenințat pentru nu știu câta oară cu semnul haitei de alfa, care acum se pare că înseamnă că vei fi atacat diseară.

Sunt un mare fan al prieteniei dintre Isaac și Scott, așa că scena următoare e preferata mea din acest episod. Băieții și-au pus în gând s-o apere pe Melissa de druid, în încercarea lor de a o păzi cu rândul au sfârșit prin a adormi și ei ca niște băieți drăguți ce sunt cu gurile deschise. Bine că nu erau molii pe acolo. Super cute:D.

Băieții merg la școală și...′′I′m going to be taken′′, da chiar așa s-a exprimat enigmaticul veterinar. Cam atunci am vrut să știu dacă Liam Nesson avea să aibă o scurtă apariție, dar numele lui nu figura în generic așa că m-am mulțumit să visez. Între timp diabolicele molii îl răpesc pe Deaton pentru că toată lumea știe, moliile sunt muaaaaahahahahaaha.

Boyd și Isaac, care sunt băieți răi și neascultători fiindcă fug de la ore, vin cu un plan în care vor să folosească electricitate ca să o învingă pe Kali, adică nebuna cu gheare și fobie la adidași.

Urmează un dialog în care Scott vrea să-i mărturisească adevărul Șerifului, dar eu știu că nu o să se întâmple asta în episodul 7. Stiles e de acord până la urmă să-i spună, așa că mă aștept ca în săptămânile următoare Șeriful să afle exact cu ce fel de haimanale umbă copilul lui. Doamna Morell are și ea o mică scenă, inutilă pentru că nu face decât să-l îndrume pe Stiles în direcția Lidiei.

Într-o cameră neștiută, unul din gemeni, cel heterosexual, se somotocește cu mai sus menționata. În doi timpi și trei mișcări, roșcata e amenințată de sora lui Derek să termine relația indecentă, salvată de Stiles și apoi supusă la tot felul teste comice și complet fără rezultat. În timp ce toate astea au loc, Scott dansează cu Deucalion și drept răsplată primește un indiciu important.

Alison și Scott au apoi întâlnire într-o debara, lucru care scoală chestii în vârcolacul nostru. Se pare că abilitatea de a-și potoli... dorința nu face parte din noul Scott McCall. Scena e drăguță, chiar și cu aproape-sărutul de la final.

Stiles bifează și săptămâna asta căsuța pentru umor. Scena de la spital, dintre el și adormitul Danny, este foarte comică.

Kali sosește la casa di Derek cu gemenii de braț și o pană de curent, ceea ce desigur că strică ziua tuturor. Ba mai mult o aduce și pe sărmana profesoară ca să-l convingă pe Derek să lupte singur cu ghearele ei. Înfruntarea dintre ce-i doi are o coregrafie decentă, dar asta n-o împiedică pe nenorocită să șteargă pe jos cu Alfa al nostru, unul dintre ei după cum aflăm imediat.

Aflând de probleme lui Derek, Scott decide să-l salveze pe Deaton de unul singur, trimițându-i pe ceilalți să-și ajute prietenul. Ce anume puteau face Lidia și Stiles împotriva Kaliei și a gemenilor nu știu. Apoi aflăm că cei doi știu cum să pornească electricitatea. Iei Stiles, în caz că afacerea asta cu vârcolaci nu merge, o să fii un electrician adorat de toate gospodinele.

Din nefericire, atârnatul de tavan Deaton, este înconjurat de praful acela neplăcut de vârcolaci. Așa că oricât se zbate Scott să-l salveze, oricât își înroșește ochii Alfa-style, degeaba. De data asta Sherlock-ul adormit din șeriful nostru se trezește și acesta ajunge la timp pentru a nimeri cu pistolul din dotare funia suspendatului veterinar. Apoi, în timp ce șeriful trebuie să plece ca să strige de la geam pentru o ambulanța, Deaton îi spune la Scott că este un Alfa, și nu de Piața Mărăști, ci unu′ adevărat.

La casa di Derek, Boyd ne spune la revedere, ceea ce nu mă întristează prea tare, pentru un caracter atât de nefolosit este un miracol că a rezistat atât. Descoperim că nenorocita fără pedichiură este responsabilă și pentru moartea Ericăi, lucru care mă face să-mi ascut toate unghierele din casă.

Una peste alta, cred că este un episod solid, de genul celora în care se întâmplă o grămadă și mai nimic în același timp. Teen Wolf rămâne surpriza tuturor celor care au zis că MTV-ul nu poate face un serial ca lumea, Hemlock Grove – cu tine vorbesc.

Nota mea: 8 (opt, se poate mai mult).

Cu soare in priviri, cu dezamagire si cu sfaturi batranesti in buzunar...

Hristos a inviat din morti! Popoarelor minunati-va de puterea lui Dumnezeu. Lua-ti aminte, mielul Tatalui a murit pentru nesimtirea si prostia voastra, deci, nu mai aveti nici un motiv de a va schimba!

Cu ocazia sarbatorii Pascale am calatorit putin la tara. Nicaieri nu poti experimenta mai profund spiritul sarbatorii, bucuria, evlavia oamenilor simpli, sau cel putin asa credeam eu. Dar, sa revin. Dupa ce am mers pe jos cam 7 kilometri pe un drum de care nu vreau sa-mi amintesc oricat de frumos ar fi fost peisajul, am ajuns in sfarsit acasa! Nu mai fusesem din toamna asa ca ma asteptam sa gasesc lucruri schimbate, ma asteptam la surprize. De cativa ani sarbatorile sunt prilej de tristete, ele fiind singurele momente in care cei cativa membri ai familiei mele se reunesc pentru a da tribut celor care nu se mai afla printre noi. Dupa slujba de Inviere, care trebuie sa amintesc, a fost putin cam lunga, am ajuns acasa cu un gust amar. De ce? Pai nimic nu mai era asa cum imi aminteam eu. Biserica proaspat renovata, preot nou nout si oameni care isi butonau telefonul mobil. Imagini pe care la parasisem in marele oras ma urmareau pe plaiurile copilariei mele. Dupa un somn scurt si zbuciumat, imbracarea! Din nou la biserica, unde galbenul strident in care era vopsita ma deranjat chiar mai adanc. Am numarat in curte peste 50 de masini, nici una de fabricatie autohtona. Slujba a fost lunga si oamenii s-au calcat la propriu in picioare pentru iertarea divina. Stiau ei de ce! A urmat masa in familie si traditionalele telefoane si mesaje. La slujba de seara, la care nu-mi amintesc de ce am tinut mortis sa particip, nu a venit nimeni. Asta daca nu pun la socoteala cele doua batrane ce-si fac veacul prin biserica. Dupa o escala la cimitir, am coborat in centrul comunei unde am dat de masinile de dimineata. Imaginati-va un satuc destul de mic si cam uitat de lume unde nimeni nu a binevoit a face cativa pasi pe jos, nu! Toata lumea a profitat de prilejul da a-si etala noile motoare. In barul principal, adica cel cu pretentii, petrecerea era in toi. Si acum o scurta caracterizare a tanarului taran roman: e xenofob, incult, badaran, cunoaste-ti si voi tipul, nu? Asa deci, dupa ce am baut cu noduri o bere prea rece si am fost pe punctul de a rupe falca unui tip din genul prezentat mai sus care incerca sa ma trimita pe mine sa-i aduc o bere, m-am intors acasa cat se poate de multumit ca plecam a doua zi. Cam atat cu partile proaste ale excursiei mele!

M-am bucurat foarte mult cand mi-am intalnit cel mai bun prieten din copilarie. Locuieste in Mures si e sofer. Am vazut si pe chipul lui ridurile vietii dar asta nu ne-a umbrit revederea. Am facut schimb de numere si am depanat amintiri. Am aflat ca mama lui murise anul trecut si ca el a suferit un grav accident de masina in exact ziua in care o ingropase. Era bine acum dar puteam vedea cat de mult se schimbase. Stabilind ca de acum inainte vom tine legatura ne-am despartit. E interesant de vazut prin cate schimbari trece copilul din noi in drumul spre maturitate, suntem aceiasi dar totodata complet diferiti!



Cateva ore mai tarziu respiram zambind aerul plin de praf al Clujului, mai fericit ca niciodata ca eram acolo. Calatoria ramasese undeva in urma, intr-un trecut deja arhivat. Tot ce mai conta erau prezentul si viitorul, asa incerte cum sunt!

CU MINE - DESPRE MUZICA SI VIATA...

Nu credeam ca voi reveni inainte de Paste cu vreo postare dar se pare ca m-am inselat pentru ca vreau din nou sa ma descarc prin intermediul blogului. In primul rand trebuie sa stiti ca sunt furios la aceasta ora dar ca motivele acestei stari vor ramane personale. In al doilea rand urmeaza sa fac ceva total necaracteristic mie, si anume voi incerca sa-mi canalizez energia negativa spre un lucru pozitiv. Ceea ce inseamna ca in randurile ce vor urma o sa incerc sa va surprind cu o stare total diferita de cea pe care o simt. Cine stie, poate ca imi va produce si mie efectul pe care sper sa vi-l produca voua. Buun..., sa-i dam drumul!


Undeva in cursul zilei de ieri am inteles cat de puternica e viata din jurul nostru si, ce era chiar mai important, cat de insignifianti suntem in comparatie cu marele plan al Divinitatii. In fiecare clipa suntem bombardati pur si simplu cu informatii, cu situatii, cu sentimente. Despre cele din urma vreau sa iti vorbesc astazi.


Ascultam pentru prima data "Wild world" a celebrului Mr. Big, si am ramas asa... intr-o stare ciudata. Nu stiu de ce pentru ca piesa nu e chiar atat de adanca insa asa s-a intamplat. In fiecare zi primim in viata noastra persoane noi si, in acelasi timp, lasam altele sa plece pentru a nu se mai intoarce niciodata. E interesant de urmarit cum legaturile dintre oameni se nasc si mor ca niste stele pe un firmament uneori mai mic alteori nemarginit. Suntem in mod evident cei mai privilegiati pe acest pamant, beneficiem de atatea daruri incat ma minunez in fiecare clipa de modul, hai sa-i spunem... inadecvat, in care le folosim. Fiecare relatie carei ii dam nastere, fiecare suflet pe care-l iubim si care ne iubeste contribuie in final la ecuatia sub care vom trage linie in momentul final al vietii noastre. Aceste clipe, pe care le vom vedea fluturand prin fata ochilor inainte de a ne stinge sunt singurul bagaj pe care il putem lua cu noi Dincolo. Ar trebui sa sa ne bucuram mai des, sa privim zambind pasarile si sa urmarim norii. De ce nu vedem cat de minunati sunt ochii celui sau celei care simte ceva pentru noi? De ce nu stim sa imbratisam cu mai multa caldura? De ce nu iubim?

Astazi mi-am pierdut cumpatul, am fost rau si nemilos. Acum, privind in retrospectiva regret ca nu am fost cel mai puternic si am cedat tentatiei de a rani, regret ca nu am fost cel care trebuia sa fiu. Dragostea e cel mai puternic sentiment uman, dar lasa-ma sa-ti spun ceva: ura nu e cu nimic mai prejos. Asemeni iubirii, si ea ne da forta, ne face sa fim altfel decat am vrea si ne impinge spre cele mai necugetate fapte. Sper ca aceasta zi sa moara pentru ca astfel sa moara si monstrul care a crezut ca s-a nascut din mine. EU nu sunt asa, nu pot fi asa! Nu ma lasa sa fiu asa!

Trebuie sa inchei aici pentru ca e tarziu si e timpul sa ma intorc in lumea mea, in lumea raului si a nesigurantei. Acolo unde esti si tu. Ne vom intalni si ne vom zambi, vom fi la fel ca inainte, vom uita pentru cateva momente de pericole si de gandurile intunecate. Vom fi tu si eu intr-o poveste care nu a fost scrisa, intr-un cantec neauzit, intr-o pictura oarba... .Vom gasi oare iubirea? Vom sti sa ne ferim de bestia din noi? Vom intelege oare ce trebuie sa facem? Raspunsul il ai doar tu, doar tu si... eu!

INTEGRITATEA, IA-O DE UNDE NU-I!

Pentru inceput, va doresc tuturor un Paste fericit!

Acum, ca am terminat cu amabilitatile, sa pornim masina de criticat oameni!

Eu am crescut citind, am copilarit printre pagini si am avut sansa de a imi forma astfel caracterul cu care ma "mandresc" in ziua de azi. De ce va spun asta, nu pentru a ma lauda ci pentru ca vreau sa subliniez cateva idei. Cand eram ceva mai mic, adica de-o schioapa, adormeam citind. Puteai gasi oricand in patul meu ceva scris de Karl May, asta pentru ca era scriitorul meu preferat pe atunci. Asa am ajuns eu sa-mi doresc sa fiu asemeni celebrului "Old Shatterhand", caracter ce excela la tot ce inseamna calitate umana. Crescand un pic povestile si-au mai pierdut din farmec si a trebuit sa gasesc alti eroi in care sa cred. Am facut asta atunci si o fac si acum! Astfel, sperand intr-o lume si in niste oameni care nu exista decat prin carti am pasit zambind in aceasta lume. Zambetul a devenit mai palid cu timpul iar apoi a disparut complet pentru ca nu am reusit sa gasesc nici o asemanare intre ceea ce doream eu sa descopar la OAMENI si ceea ce am gasit. Am aflat astfel ce e rautatea, interesul, cruzimea. Am intalnit oameni care, conform expresiei, nu aveau nici un os rau in ei, dar care au devenit la fel de ticalosi ca toti ceilalti. Parca toata lumea asta era alcatuita doar din personaje negative! Cam acesta e momentul in care am hotarat sa fiu si eu in randul oamenilor, adica sa trec in partea intunecata. Am lovit fara motiv, am atacat fara sa fiu provocat, am ucis de placere. SUNT OM! Oare? Integritatea pe care am pomenit-o in titlu nu mai exista decat cu numele, e o himera pe care nici macar nu ne-o mai dorim. E suficient daca o vedem la televizor sau daca auzim despre ea prin presa, asta pentru ca nu mai citeste nimeni!

Nu vreau sa lansez o noua critica acida la adresa umanitatii ( pt. ca am facut-o deja, vezi: Suntem slabi, prosti si rai ), dar vreau sa-i mai spun o data cat de mult m-a dezamagit.

Masina de criticat oameni se opreste acum, nu de alta dar e obosita. Apropo, nu am omorat pe nimeni, cel putin nu inca!

PUTEREA UNUI COPIL, INCA O LACRIMA PENTRU TINE...

Acum vreo doua zile nu ma simteam foarte bine, de fapt ma simteam chiar rau. Nu imi placea nimic, nu imi convenea nimic si nu aveam chef sa fac nimic. Cred ca multi dintre voi aveti asemenea stari din cand in cand. Dar nu despre starile mele doream sa vorbesc acum. Ceea ce a fost pur si simplu minunat a fost sentimentul care m-a scos din acea stare, care m-a facut sa zambesc ca un prost si sa vad viata in toata simplitatea ei. Intr-un moment in care mintea mea era prea obosita de probleme si de griji a fugit! Da!!! Si unde credeti...? In clipa in care a fost cel mai linistita, in copilarie! A fost o traire... magica! Ce pot spune? M-am simtit din nou copilul acela a carui singura grija era cum sa mai fure cateva clipe afara, la joaca, care nu se ferea sa rada si sa zambeasca, sa se bucure de momentele pline de fericire care il inconjurau! M-am vazut la tara, langa bunicii pe care ii iubesc si pe care nu ii mai pot avea niciodata impreuna, intr-o zi plina de soare si de cantec, in cea mai fericita zi din viata mea! M-am vazut alergand liber, jucandu-ma, iubind. Cum definesti un moment pe care l-ai uitat in noianul de alte amintiri, dar care acum straluceste si-ti bucura viata asa amarata cum e? Cum lasi din nou copilul din tine sa se bucure?

CUM!?

Eu stiu ca ne dorim prea mult sa fim oameni mari, ne dorim prea mult lucruri pe care le au altii, uitam prea repede clipe care ne-au facut candva mai mult decat fericiti. Obisnuiam sa ne bucuram cu atat de putin..., reuseam sa gasim fericirea in cele mai simple si mai naturale situatii..., de ce nu mai poate fi din nou asa? Nu! Noi a trebuit sa vrem sa fim MARI, sa ne sofisticam, sa vrem mai mult... cat mai mult! Astfel dupa secunda de fericire vroiam din nou sa plang, de data asta pentru tine... pentru voi toti! Voi care, cu fetele voastre crispate reusiti sa ucideti ultimul copil, care ati uitat ca trebuie sa fiti fericiti pentru ca sunteti, care credeti ca sunteti pentru a fi fericiti. Lacrima aceea a fost pentru voi, pentru ura voastra, pentru ca ati ucis copii din voi!

Ca incheiere as vrea sa va mai spun un singur lucru: AMINTITI-VA! Stiu cat de grea si de incorecta e viata, cat de insurmontabile ar putea parea incercarile ei, dar nu lasati toate astea sa va schimbe, sa va transforme in ceva ce nu sunteti. Astfel, mesajul meu de azi e: fiti din nou copii! Zambiti si bucurati-va cu inocenta unui copil pentru ca ea nu e pierduta, e acolo in voi adormita si tot ce vrea e sa fie din nou trezita cu blandetea cu care va trezea mama intr-o duminica dimineata pentru a merge la biserica!

Pana la luna si... mai departe!

Brusc, simt toata energia de care sunt capabil. Toata forta e canalizata spre mintea si spre mainile mele. Ziduri si probleme cad ca spicele in bataia unui uragan. Cand intru in stari de genul asta nimic nu ma poate opri, sunt si eu o forta a naturii!

Acum as putea sa ma lupt cu un urias, sa escaladez un munte, sa zbor fara sa privesc inapoi!

La majoritatea oamenilor acest sentiment de putere nemarginita le este oferit de catre altcineva, de persoana care ii iubeste si care le ofera astfel din forta lor. La mine nu e cazul, pot sa accesez aceste resurse de unul singur.

Acestea sunt momentele in care stralucim, in care toti cei din jur vad in zambetul nostru cat de puternici suntem. Acum infaptuim cele mai minunate lucruri, acum traim cu adevarat. Unii au pentru prima data curajul sa-si declare dragostea, altii dimpotriva sa o distruga. Nu conteaza cu adevarat ce faci atat timp cat nu-ti pierzi timpul si experimentezi viata la justa ei valoare.

Ma simt ca si cum as fi dormit pana in exact acest moment, ca si cum o panza grea ar fi fost ridicata si pentru prima data pot sta cu spatele drept, mandru si neinfricat!

Brusc, gerul de afara pare mai usor de suportat, ploaia te evita si ea umila parca, iar norii se sparg pentru a-ti oferi lumina de care ai nevoie! Intreaga natura ia nota de starea ta si te primeste cu bratele deschise. Acum nu mai trebuie sa te ascunzi, poti spune ce vrei, cui vrei. Poti ucide si poti crea viata, nimic nu mai pare imposibil!

E tineretea, e nesabuinta ei, e momentul din viata ta care nu va veni niciodata inapoi! Te gandesti care ar fi modul in care sa profiti la maxim de noua ta conditie pentru ca sti ca nu e decat o stare trecatoare si timpul se scurge mult prea repede. Ar fi bine sa gasesti o intrebuintare cat mai rapid altfel risti sa pierzi ceea ce ar putea foarte bine fi fereastra spre succesul tau!

Voi fi caracterizat drept prea mandru, egocentric, prea visator. La naiba! Sunt obisnuit cu toate astea si decid in acest moment ca nu ma intereseaza ce credeti voi. Nu ma puteti dobori cu frica si cu grijile voastre, cu slabiciunea si cu lacrimile care va caracterizeaza! Eu nu pot fi atins si ranit asa usor, sunt o fiinta care are puterea de a striga din toate puterile cand isi doreste ceva, care nu accepta decat succesul, care a uitat cum sa planga!

Tu..., da! Cu tine vorbesc! Stai acolo si citesti chestia asta gandindu-te la cine stie ce si ai impresia ca tu stii mai bine, ca tu ai dreptate! Ha, ha, ha...! Pana cand o sa te minti? Pana cand o sa crezi ca viata ta e mai importanta decat a altora? Lasa prostiile si ridica-te in picioare! Nu glumesc, daca mai e vreo farama de coloana vertebrala in tine RIDICA-TE in clipa asta in picioare! Esti in picioare? Daca da poti fi linistit, asta inseamna ca stii sa asculti si ca undeva in adancul sufletului tau mai exista speranta si pentru tine, ca mai crezi ca poti schimba ceva! Daca inca mai stai jos trebuie sa iesi de pe blogul asta si sa nu-l mai citesti niciodata pentru ca nu faci decat sa iti pierzi timpul si sa iti bati joc de al meu! Pleaca! Nu am nevoie de tine, nu faci decat sa fii la fel de indiferent ca si cei dinaintea ta. Tu nu vei schimba nimic si pe nimeni, nimeni nu are nevoie de tine! Nu mai este vreme de pierdut, nu mai am timp de irosit cu toti prefacutii, cu toti cei care nu isi doresc decat sa fie mai bogati si mai "buni" decat ceilalti! Voi nu sunteti decat saraci si rai si nu vreau sa mai am nici o legatura cu voi!

Pentru voi toti ceilalti care inca va puteti numi oameni, stiu ca sunteti putini dar nu conteaza. Hai sa fim tot ce putem sa fim, hai sa nu mai privim niciodata inapoi. E timpul sa ne dezbracam de hainele slabiciunii si sa fim fortele care suntem cu adevarat! Sa fim cei carora nu li se poate spune nu, cei care pot misca planeta asta prin simpla lor vointa, cei care pot muta muntii!!!

Gata! Am terminat cu asta. Ies afara sa arat lumii cine sunt si ce pot face! Iar tu, cel sau cea care ai ales sa stai jos pe un scaun... FERESTE-TE!!!