Acum vreo doua zile nu ma simteam foarte bine, de fapt ma simteam chiar rau. Nu imi placea nimic, nu imi convenea nimic si nu aveam chef sa fac nimic. Cred ca multi dintre voi aveti asemenea stari din cand in cand. Dar nu despre starile mele doream sa vorbesc acum. Ceea ce a fost pur si simplu minunat a fost sentimentul care m-a scos din acea stare, care m-a facut sa zambesc ca un prost si sa vad viata in toata simplitatea ei. Intr-un moment in care mintea mea era prea obosita de probleme si de griji a fugit! Da!!! Si unde credeti...? In clipa in care a fost cel mai linistita, in copilarie! A fost o traire... magica! Ce pot spune? M-am simtit din nou copilul acela a carui singura grija era cum sa mai fure cateva clipe afara, la joaca, care nu se ferea sa rada si sa zambeasca, sa se bucure de momentele pline de fericire care il inconjurau! M-am vazut la tara, langa bunicii pe care ii iubesc si pe care nu ii mai pot avea niciodata impreuna, intr-o zi plina de soare si de cantec, in cea mai fericita zi din viata mea! M-am vazut alergand liber, jucandu-ma, iubind. Cum definesti un moment pe care l-ai uitat in noianul de alte amintiri, dar care acum straluceste si-ti bucura viata asa amarata cum e? Cum lasi din nou copilul din tine sa se bucure?
CUM!?
Eu stiu ca ne dorim prea mult sa fim oameni mari, ne dorim prea mult lucruri pe care le au altii, uitam prea repede clipe care ne-au facut candva mai mult decat fericiti. Obisnuiam sa ne bucuram cu atat de putin..., reuseam sa gasim fericirea in cele mai simple si mai naturale situatii..., de ce nu mai poate fi din nou asa? Nu! Noi a trebuit sa vrem sa fim MARI, sa ne sofisticam, sa vrem mai mult... cat mai mult! Astfel dupa secunda de fericire vroiam din nou sa plang, de data asta pentru tine... pentru voi toti! Voi care, cu fetele voastre crispate reusiti sa ucideti ultimul copil, care ati uitat ca trebuie sa fiti fericiti pentru ca sunteti, care credeti ca sunteti pentru a fi fericiti. Lacrima aceea a fost pentru voi, pentru ura voastra, pentru ca ati ucis copii din voi!
Ca incheiere as vrea sa va mai spun un singur lucru: AMINTITI-VA! Stiu cat de grea si de incorecta e viata, cat de insurmontabile ar putea parea incercarile ei, dar nu lasati toate astea sa va schimbe, sa va transforme in ceva ce nu sunteti. Astfel, mesajul meu de azi e: fiti din nou copii! Zambiti si bucurati-va cu inocenta unui copil pentru ca ea nu e pierduta, e acolo in voi adormita si tot ce vrea e sa fie din nou trezita cu blandetea cu care va trezea mama intr-o duminica dimineata pentru a merge la biserica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu