"A heart is a fragile thing. That's why we protect them so vigorously, give them away so rarely and why it means so much when we do. Some hearts are more fragile than others... purer somehow, like crystal in a world of glass..., even the way they shatter is beautiful"
Se pare ca nu prea pot sta departe de blog... In ultima mea postare imi exprimam dezgustul fata de slabiciunea firii umane, unii dintre voi mi-au dat dreptate, unii nu. Mi s-a spus ca am exagerat, ca omul e condus de doua principii fundamentale: maximalizarea placerii si minimalizarea durerii. Ca si cum asta ar fi trebuit sa explice si sa justifice toate actiunile noastre. Din pacate nu pot fi de acord. Sa iti pese de lucruri carora nu le pasa de tine, asta te face om.
Nu pot inchide ochii si accepta pur si simplu ca asta e, ca acesta e singurul motiv pentru care ne-am nascut. Nu are sens. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc astazi. Incerc sa depasesc momentul, sa imi indrept atentia spre lucruri mai luminoase, care sa ne aduca macar o clipa de bucurie, macar un zambet.
Ce ne face fericiti? Pentru ce luptam? Ce ne dorim pentru viata noastra? Fiecare va avea aici o parere usor diferita dar de fapt urmarim aceasi idee generala: sa ne lasam amprenta unica in lumea in care traim. Am plasat la inceput un citat care nu e de loc intamplator, se refera nu doar la unii dintre noi cum ati putea crede, ci la fiecare suflet de pe acest pamant. Toti vrem sa fim iubiti, toti vrem sa iubim. Si daca iubirea ar fi usoara toata lumea ar pasi pe nori de vata si si-ar canta sentimentele din toate puterile. Dar nu e. Intotdeauna vor aparea probleme ce vor parea insurmontabile si vom renunta. Ni se va parea ca nu merita si vom prefera sa facem pasul inapoi. E ciudat cum uitam toate clipele frumoase, cum sentimentele ce ne leaga si a caror dainuire am jurat-o par sa alunece undeva departe de noi, prea departe pentru a le putea aduce inapoi. Sau cel putin asa credem.
Vreau sa va spun cate ceva despre iubire. Nu pentru ca as sti mai multe decat voi, ci pentru ca nu pot sa inteleg cum putem sterge pur si simplu cu buretele clipele in care ne-am simtit mai puternici si mai vii ca niciodata? Pentru unii dintre voi se intampla des sa va simtiti atrasi de cineva, sa va placa o anumita persoana, sa va doriti sa fiti aproape de cineva. Si ce faceti atunci? Pai, daca sunteti ca mine, o sa mergeti si o sa-i spuneti acelei persoane ce simtiti. Sa presupunem acum cazul cel mai fericit in care sentimentele voastre va sunt impartasite. Ce se intampla mai departe e minunat, e sursa nesecata a tuturor minunilor din aceasta lume, e motivul existentei voastre! Primul sarut din fiecare relatie e extraordinar si nu-l poti experimenta decat o singura data, rand pe rand toate zidurile cu care ne-am inconjurat pana atunci cad si ne lasam intimitatea descoperita pentru ca, la randul nostru, sa exploram intimitatea de care avem nevoie. Sunt momente senzationale care nu ar trebui sa moara niciodata, ar trebui sa traiasca foarte aproape de inima noastra si sa ne putem hrani cu ele ori de cate ori simtim ca e necesar. Din nefericire nu se intampla asa mai niciodata. O data cu trecerea timpului uitam, senzatiile care ne-au facut sa ne simtim atat de bine candva nu mai au aceeasi intensitate, simti ca ceva lipseste, ceva fara de care nu poti trai. Atunci pleci, cauti in alta parte, rascolesti pamantul dornic de noi sentimente. Lasi in urma lacrimi si daramaturi dar nu-ti pasa, nimeni si nimic nu poate conta. Tot ce are importanta e nevoia ta de a te simti viu. Cati dintre voi au trecut prin asa ceva? Nu intoarceti capul, fiti sinceri. Adevarul e ca am jucat cu totii in acest film, cand de o parte a baricadei, cand de cealalta. Si pentru ce? Ca sa ne maximalizam placerea! Asta e singurul raspuns, egoist? Da, dar e singurul. Nu va poate spune nimeni cum sa iubiti, cum sa luptati pentru ce va doriti, toate aceste lucruri vin din inima voastra, din ceea ce sunteti. Suntem definiti de actiunile noastre, nu de numele care ne-a fost dat. Putem iubi fara sa intrebam de ce, dar nu putem ierta fara sa ne intrebam acelasi lucru. De ce? Am devenit chiar atat de cruzi? Fara indoiala.
"A fi fericit înseamna iubire, asa ca a fi fericit înseamnă suferintă, asa ca nefericirea inseamna iubire, sau iubirea înseamna suferinta, sau suferinta din prea multa fericire." Woody Allen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu