Scriam saptamana trecuta despre eroi, nici n-as fi putut pierde vremea intr-un mod mai inutil. De ce? Pentru ca toti eroii au murit sau sunt in curs de a muri. Nu avem nici cea mai mica intentie de a ne exploata partea cu adevarat buna din noi. Furam, mintim, jignim, inselam, lovim, muscam, ucidem. Si toate astea inainte de micul dejun!
Am vazut aseara ''United 93'' un film bazat pe atentatele de la WTC, mi-a fost foarte greu sa adorm dupa ce am vazut declaratiile familiilor care si-au pierdut atunci persoanele dragi. Unde erau eroii cand nebunii aceia au pus in genunchi intreaga lume? Unde eram eu? Unde erai tu? Am vazut cum niste oameni simplii au inteles ca nu vor mai vedea lumina unei alte zile, ca nu-si vor mai strange niciodata in brate mama, tatal, sotul... . Si, in loc sa planga disperati, sa se ascunda, au decis sa lupte pentru noi toti. Bineinteles ca si-au pierdut viata, dar in urma actiunii lor mai mult decat eroica, au reusit sa salveze lumea asa cum o cunoastem. Daca avionul acela ar fi lovit Casa Alba si ar fi ucis presedintele de atunci al SUA ar fi fost un dezastru de proportii inimaginabile. Ar fi urmat un razboi care ar fi curmat sute de mii de suflete. Care poate ne-ar fi adus si pe noi in prima linie. Cine poate sti? Cred ca ne-am pierdut ultimii eroi in acea zi.
Suntem aproape sapte miliarde de oameni, ne oferim acest titlu cu o nonsalanta absurda din moment ce e evident ca habar nu avem cum ar trebui sa se poarte un OM, si toti lovim disperati cu coatele in stanga si in dreapta fara sa ne pese daca cel de langa noi mai respira sau nu. Ne inventam motive pentru toate crimele: religie, democratie, libertate. Adevaratele lor nume sunt de fapt: nebunie, putere, iluzie. Am ucis in numele lui Dumnezeu inca din cele mai vechi timpuri pentru ca tot ce ne trebuia era un motiv, ne-am impus ideea despre un mod de viata care a ramas inca un vis, ne multumim sa credem ca suntem liberi daca putem inchidem ochii inainte de a adormi. Meritam tot ce ni se intampla, suntem direct responsabili de toate atrocitatile umanitatii, fiecare dintre noi! Nu cred ca am putea exista intr-o lume edenica, nu am sti cum sa supravietuim fara vederea sangelui, fara sa provocam lacrimi din simplul motiv ca e in puterea noastra. E trist ca nu reusim sa vedem ca suntem niste cai inhamati la o caruta dar ca tragem fiecare in alta directie. Ma intreb cat o sa ne mai suporte pamantul pe care pasim?
Mi-am pierdut toata increderea in umanitate, in rolul ei. Mi-am pierdut increderea in tine!
Tot ce mai putem face acum, pentru ca e prea tarziu sa mai schimbam ceva, e sa aplicam singura lege ramasa inca in picioare: UCIDE SAU VEI FI UCIS. Da, e legea junglei, asta pentru ca aici printre blocurile innegrite de fum si praf suntem doar niste animale in jungla pe care ne-am creat-o!
Intr-un alt ton, de fapt..., ce tot vorbesc? Nu am alt ton! Nu ne putem permite nici un moment de sinceritate, de blandete; am fi, fara indoiala, sfasiati inainte de a apuca sa clipim. Suntem niste CRIMINALI si ar trebui macar sa nu ne mai ascundem. Sa ne strigam oribilele fapte din toti plamanii pentru ca nu cumva vreun extraterestru ratacit sa aterizeze intre coltii nostrii. Sunt dezgustat, oripilat de fetele inocente cu care ne intampinam unii pe altii. Nu avem nici macar curajul de a ne arata adevarata natura. Asta pentru ca, undeva in adancul sufletului nostru mic si negru, stim ca nu e bine ce facem. Stim ca vom suporta consecintele, ca vom suferii fara incetare pana cand esenta noastra se va pierde in neant. In neantul din care nu ar fi trebuit niciodata sa scapam!
Acum, sunt curios ce vei face dupa ce vei citi ce am scris eu mai sus. Vei rade dispretuitor, sau vei ramane dusa pe ganduri? Oricare va fi alegerea ta sper ca sufletul tau sa poata pasi mai departe pentru ca, sa nu uitam, maine va fi o zi mai buna decat cea de azi!
Sau poate mai rea...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu